Procedura civilă este „gramatica” sau „aritmetica” dreptului civil. în lipsa sau prin ignorarea ei, adeseori, drepturile civile n-ar fi decât „teoretice şi iluzorii”, simple elemente decorative şi retorice.

în pofida schemelor geometrice prin care se structurează procedura civilă, conferindu-i astfel o certitudine „gramaticală”, totuşi, ea operează cu principii, noţiuni şi concepte dinamice, evolutive. în primul rând, pentru că însăşi viaţa juridică este mult mai prolifică decât soluţiile legislative imaginate. Apoi, pentru că normele convenţionale şi cele europene (ex-comunitare), făcând parte din dreptul intern şi aplicându-se cu preeminenţă în raport cu normele naţionale, impun continue şi subtile remodelări sau chiar reconsiderări, îndeosebi prin interpretare teleologică.

Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, este incitant nu numai prin unele dintre dispoziţiile lui înnoitoare şi, izolat, inedite, dar şi prin resolicitarea unui exerciţiu intelectual de interpretare doctrinară şi jurisprudenţială, fie pentru că, uneori, textele legale sunt criptice, fie pentru că, alteori, ele sunt excesiv de flexibile.

Acest nou tratat de procedură civilă, elaborat în 3 volume, oferă celor interesaţi un posibil mod de interpretare, în scopul aplicării sub semnul efectului util a noilor propoziţii normative, şi – de ce nu ? – el poate fi un îndemn la „rescrierea” câtorva, prin chiar punerea lor în operă, raţional şi rezonabil