încă înainte de a se fi adoptat Codul civil român de la 1864, dreptul civil a avut tendinţe integratoare aşa cum au fost prezentate de profesorul Ioan Bărbătescu de la Facultatea de Drept din Bucureşti în anul 1849 în cursul său la universitate.

Dacă puterea legislativă este abilitată să ne doteze cu legi, ea nu are, totuşi, puterea de a desfiinţa o ştiinţă. Ştiinţa aparţine legităţilor obiective, iar normele de conduită umană pot fi conforme sau neconforme acestor legităţi obiective.
Este neîndoielnică apartenenţa dreptului comercial la ştiinţele juridice. Existenţa sa se afirmă şi nu se discută.
Tendinţele autonomiste ale dreptului comercial au fost remarcate de profesorul M.A. Dumitrescu de la Şcoala Superioară de Comerciu din Bucureşti: „Legiuitorul comercial a întins imperiul lui nu numai acolo unde logica lucrurilor îl chema să domine, dar profitând de senilitatea Codului civil a forţat principiile şi pentru consideraţii de utilitate practică, deci relative, speciale, imposibil de grupat într-o formulă sintetică, i-a sustras bătrânului cod o serie nemărginită de acte civile.”
Asistăm astăzi la o revanşă?