"Discursul critic pe care îl propun doreşte să evite deopotrivă tonul pamfletar şi efuziunile lirice lipsite de sens, ce reprezintă modurile rpincipale, însă nu tocmai funcţionale, de a practica critica de artă în România ultimelor decenii. O evaluare critică a lucrărilor de artă şi a expoziţiilor, care să sublinieze, cu argumente solide, punctele tari şi punctele slabe ale acestora, care să plaseze adecvat în context o producţie artistică şi care să ofere puncte de plecare pentru reflecţie mai degrabă decât verdicte definitive sau laude irelevante este poate mai necesară acum decât oricând, într-o lume artistică românească marcată prea frecvent de dispute sterile. Aceasta este nevoia în întâmpinarea căreia demersul meu critic intenţionează să vină." Bogdan Iacob