Cartea este scrisă într-o perioadă de câţiva ani, în paralel cu textele de literatură beletristică, şi conţine studii şi articole cultural-artistice, cronici literare şi dramatice, interviuri cu personalităţi din Turda şi din alte localităţi transilvane. Studiul monografic intitulat Revista ,,Pagini literare”(1934-1943) constituie întâia lucrare mai extinsă despre ,,buna revistă din Turda”, cum a definit-o istoricul literar D. Murăraşu, al cărei patron-redactor a fost poetul Teodor Murăşanu (1891-1966). La Pagini literare au colaborat cu precădere scriitori ardeleni, dar şi din alte zone ale ţării, tineri şi vârstnici: Pavel Dan, Grigore Popa, Mihai Beniuc, V. Beneş, Romulus Demetrescu, Ştefan Augustin Doinaş, Victor Felea, Teohar Mihadaş, I. Cârja-Făgădaru, Petru Bucşa, Gherghinescu Vania, Ion Agârbiceanu, Emil Isac şi mulţi alţii. Dintre personalităţile despre care am scris ori ale căror cărţi le-am recenzat menţionez câteva nume: Pavel Dan, Ion Agârbiceanu, Mihai Beniuc, Valeriu Anania, Aurel Dragoş Munteanu, Adrian Ţion, Ion Buzaşi, Ovidiu Iuliu Moldovan, dar şi despre ,,dinastia” Raţiu: memorandistul dr. Ion Raţiu, omul politic Ion Raţiu, Augustin Raţiu, Indrei Raţiu. Recenziile şi cronicile dramatice asigură diversitatea prezenţelor culturale din arealul transilvan situat între Turda, Cluj-Napoca şi Alba Iulia. într-un oraş în care falnica generaţie de prozatori ai Tribuneide pe vremea lui D. R. Popescu, a dispărut aproape cu desăvârşire, cei mai mulţi dintre ei retranşaţi în publicistică, muncă editorială şi alte asemenea, când revista Steaua, la rândul ei, nu mai dispune de nici un prozator de largă respiraţie, spaţiul prozei clujene e luat tot mai mult de noii veniţi. Printre aceştia Mircea Ioan Casimceaeste un prozator care „vine tare din urmă”, cum aş spune cu o formulă mai puţin elegantă, dar acoperind din plin momentul pe care proza sa îl reprezintă. Cele mai reuşite proze mi se par însă cele scrise în ultimul timp, proze în care absurdul, oniricul şi fantasticul de tip straniu domină întreaga construcţie epică. Pe primul loc s-ar situa chiar proza care dă titlul volumului întâmplări la Calostra,şi care supune imaginaţia noastră la un adevărat bombardament de tehnici şi recuzite insolite, amintind, în opinia mea, ceva din atmosfera creată în proza sa de Grigore Cugler, absurdist recuperat nu demult de noi.

Mircea Popa