„Nu am curajul să mă gândesc la ziua de mâine; de fapt, nu am curajul să mă gândesc la nimic“, iată ce scrie Mifti, o adolescentă de şaisprezece ani, în jurnalul ei. De la moartea mamei, ea trăieşte în Berlin, într-o stare de dezordine din ce în ce mai cumplită. Povestea ei este deprimantă, murdară, halucinantă, căci tânăra pare să-și ducă existența într-o lume paralelă plină de excese sinistre, de droguri administrate până la vomă, de relații sexuale instinctive – „dragoste fără dragoste“, făcută la repezeală, în mașină – și de violență – fizică și de limbaj. La limita între geniu și nebunie, Mifti filosofează asupra bisexualităţii şi se complace într-o atitudine de copil teribil.
Acest roman despre tinerețea fără limite și fără repere a sedus critica și a făcut din autoarea lui, ea însăși o adolescentă de șaptesprezece ani, noua stea a literaturii germane. Acuzată de plagiat din mai multe surse, printre care și cartea unui blogger, un roman despre sex, droguri și cultura tehno, autoarea a recunoscut că nu a citat toate sursele, dar și-a apărat cartea argumentând că „autenticitatea nu există, doar sinceritatea există“. „Mă servesc de orice m-ar putea inspira şi de lucrurile care mă stimulează“, recunoaște Hegemann, oferind un produs exemplar pentru noua literatură produsă de internet.

„Copilul-minune al Boemiei... O carte cu idei surprinzătoare.“ Der Spiegel

„Surprinzător de inteligentă, încântător de grotescă şi delicios de elocventă.“ Die Welt