Un autor polivalent şi concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez durabil: credinţa… Marius Vasileanu nu amestecă galimatia stearpă a teologiei în substanţa textelor gazetăreşti. Şi tocmai de aceea are o directeţe proaspătă şi verosimilă, lăsând impresia că se inspiră numai din ceea ce a trăit. Scrisul lui e plauzibil şi credibil, reuşind să facă ceea ce nici preoţii, nici teologii nu prea fac: să vorbească pe limba oamenilor; primii nu o fac fiindcă sunt defazaţi lexical, ceilalţi nu o fac fiindcă sunt sterpi în erudiţia lor. Marius Vasileanu ia trăirea de la cei dintâi şi cultura de la cei din urmă şi, dozându-le, obţine singura formă de creştinism pe care o poate răbda o pagină de ziar: misionarismul cotidian ce face apel la intimitatea cititorului.”

Sorin Lavric