Homo brucans e o carte interdisciplinară, multifaţetată, de ţinută preponderent hermeneutică, axată pe teme legate de interpretarea Vechiului şi Noului Testament (eseuri pe Decalog, pe personalitatea Sf. Pavel sau pe semnificaţia mitică şi religioasă a cenuşei), pe Războiul Rece, Revoluţia Rusă şi Contracultura anilor '60 (eseuri despre decantarea mediatică în România a revoltelor studenţeşti din anul 1968, futurişti, violenţa lui Lenin sau despre The White Negro al lui Norman Mailer), pe aspecte structurale ale literaturii române din perioada de după Revoluţia din decembrie 1989 (teme de genul: impactul lui Silviu Brucan asupra mentalităţii postrevoluţionare, identitarul românesc difuz pe Internet, dinamica generaţională a literaturii române, rolul dinamizator al lui Marin Mincu şi Adrian Marino), pe psihoistorie (cu un portret al lui Loyd deMause şi o radiografie a concepţiilor sale). în final, cartea se încheie cu decantarea eseistică a unei călătorii în India, prilej de evocare a personalităţii lui Mircea Eliade.