Al doilea roman al scriitorului columbian Santiago Gamboa, A pierde e o chestiune de metoda (1997), este cel care i-a adus recunoasterea internationala. Scris in maniera noii generatii de prozatori latinoamericani care a decis sa se desparta de realismul magic si, in cazul tinerilor scriitori columbieni, mai ales de influenta lui Gabriel Garcia Marquez, romanul este o descriere lipsita de patima, dar si de lirism a societatii columbiene actuale. Combinand tehnici narative diverse, folosind umorul negru si ironia specifice romanului politist american in descendenta caruia se situeaza, romanul lui Santiago Gamboa nu ofera doar fisa clinica a coruptiei unei societati intregi, ci si istoria esecului personajelor sale, acea `istorie secreta` a indivizilor ce nu intra in manualele de istorie, pentru ca, aflandu-se printre pierzatori, nu ei sunt cei care scriu istoria.