Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca să nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul la limită non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale din secolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obedienţă structuralistă, neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau fenomenologică, autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupune ordine, alegere raţională, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate, magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „paradigmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cu tema puterii. Deschiderea curajoasă către un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor faimoase întreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrarea Constantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografică şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categoria lucrărilor de referinţă.

Caius Dobrescu