Experienţa profesională cotidiană m-a determinat să mă aplec cu mai multă atenţie asupra unei părţi a studiului vocabularului, pe care o consider de o importanţă majoră în ceea ce priveşte instruirea elevilor, sens în care am ales să aprofundez tema „Resurse stilistice ale sinonimelor”. Prin această abordare am urmărit perfecţionarea lexicului, a deprinderilor de exprimare şi a sistemului lingvistic, în general, posedat de elevi.

Elevii trebuie să conştientizeze că bogăţia unei limbi constă în bogăţia posibilităţilor ei lexicale şi, implicit, în valorile semantice ale cuvântului.

în predarea limbii române raporturile dintre vocabular şi gramatică trebuie privite ţinând cont de însemnătatea pe care o are lexicul în vorbire. De aceea, consider că studiul vocabularului ar trebui să ocupe un spaţiu mai larg decât cel acordat acestui capitol în Programă şi în manualele şcolare.

Am constatat, deseori, în rândurile elevilor insuficienta cunoaştere şi fructificare în exprimare a mijloacelor sinonimice ale limbii populare şi ale celei literare, mijloace care dau expunerii proprietate şi expresivitate. Mulţi elevi întâmpină dificultăţi în găsirea termenilor proprii în vederea exprimării adecvate a ideilor, exprimarea fiind, adesea, săracă şi prozaică.

Consider că la capitolul consacrat vocabularului ar trebui să figureze studiul mai detaliat al sinonimiei, unul dintre cele mai interesante şi mai instructive capitole pe care le oferă lexicul. O practică mai largă a sinonimiei îl ajută pe elev la îmbogăţirea vocabularului, la stimularea şi şlefuirea simţului artistic, pentru cultivarea gustului nuanţelor, pentru folosirea exactă a termenului propriu în orice împrejurare.

Considerând necesară abordarea mai profundă a valorificării bogăţiei sinonimice şi a potenţelor ei stilistice, am realizat lucrarea de faţă în speranţa că va folosi şi ca instrument de lucru colegilor de catedră interesaţi să exploateze această latură a lexicului.