Subiectele terre-à-terre au mai făcut, nu-i vorbă, obiectul tinerilor scriitori recenţi. Puţini au reuşit însă să se desprindă stilistic de la sol, creând în plus prejudecata că minimalismul ar reprezenta singura cale de acces spre actualitatea imediată. Scris când cu mină umoristică, când cu forţă dramatică, trădând o moblilitate de expresie puţin obişnuită la un debutant, „Dragonul” Mihaelei Gheorghiţă reuşeşte să demonstreze exact contrariul: fabulosul şi imaginativul nu doar că nu dizolvă temele cele mai fierbinţi ale actualităţii, dar le sporesc acuitatea. Sex, droguri şi imigraţie în cheie fantastică, aşadar, cum puţini dintre noi şi le-ar fi putut închipui. (Alex Goldiș)