“Poezia mea, așa cum ați citit-o, trăiește prin simplitate. Este poezia plânsului și bucuriei sufletului, adunate de-alungul mai multor ani. Am scris poezie, mai ales când călătoream, pentru a-mi regăsi sinele înstrăinat. Uneori pentru a vorbi cu mine însumi. Poezia mea culege culorile din paleta realului, a zilei încrustată prea adânc și prea mult pe retină, pentru că începe să doară. E o poezie scrisă în durerea cuvântului care se naște. Mă zbat atunci între mine însumi și poezie, între ceea ce sunt azi și ceea ce voi deveni mâine...“

„As you have already noticed my poetry lives through its simplicity. It is the poetry of soul gathered tears and joyfulness along a period of time. I wrote poetry especially when traveling, to find the unknown within myself. Sometimes just to talk to myself. My poetry assembles the colors of a reality pallete of day‘s images, engraved too deep on the retina that starts to hurt. Therefore my poetry is written within the unborned word‘s pain. I struggle then between myself and poetry, between what I am today and what I will become tomorrow...”

Nicholas Buda