Procedura trimiterii preliminare reprezintă o coordonată esenţială în dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). După ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar două cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în ultimii doi ani numărul acestora crescut exponenţial. Are loc, însă, un dialog adevărat între instanţele româneşti şi Curtea de Justiţie, sunt pregătiţi instanţele şi avocaţii pentru ca acest incident procedural să nu devină o povară inutilă pentru acţiunea naţională? Lucrarea analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti, alături de alte elemente aflate în legătură cu trimiterea preliminară, precum ar fi: repartizarea competenţelor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie în cadrul acestui dialog judiciar; modul de redactare al unei trimiteri preliminare şi cerinţele minime care trebuie îndeplinite în acest sens; actul de procedură al instanţei naţionale atunci când dispune iniţierea dialogului; suspendarea unei acţiuni în situaţia în care există o trimitere preliminară înregistrată la CJUE care are acelaşi obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în faţa instanţei naţionale după primirea răspunsului de la CJUE.

în acelaşi context, în cuprinsul lucrării, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenţie specială din partea profesioniştilor, este însoţită de o evaluare a practicii judecătoreşti aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenţei interpretării şi aplicării pe cale judiciară a dreptului Uniunii Europene.

în sfârşit, lucrarea este însoţită de o prezentare amănunţită în limba engleză a problematicii, destinată publicului străin interesat de experienţele româneşti ale interpretării şi aplicării dreptului Uniunii Europene