„Am avut norocul să mă nasc în Ţara Lăpuşului, acolo unde doina se cântă de când lumea, acolo unde doina se poate încă auzi când te aştepţi mai puţin, săvârşită în grumaz, cu înturnături tulburătoare şi pauze nefireşti, horită «de stâmpărare» în cel mai străvechi stil cunoscut la noi. Am avut norocul să cresc cu muzica lor, să îi ascult, iar mai târziu să pot cânta, să mă identific cu horea, să n-o abandonez niciodată atunci când oamenii râdeau auzind-o, aşa stranie, aspră şi de demult, apoi să fac din promovarea ei scopul principal al vieţii mele. Străbunica Dochia din Stoiceni horea, la fel şi mama mea, Năstasia lu Pavăl din Fânaşe." (Grigore Leşe)