Șansa m-a dus la posibilitatea de a lega relaţii apropiate (ca să nu le zic prieteneşti că poate este prea mult) cu oameni cum este Ron Greenwood, mare personalitate a fotbalului britanic, sau Bobby Robson, şi el un antrenor cu renume în Europa, Allan Ball, Peters, ca să nu vorbim de discuţiile directe cu Bobby Charlton, devenit între timp comentator radio-TV sau Jimmy Greaves, până şi George Brest, marele şi controversatul personaj al fotbalului irlandez.

Şi astfel, am coborât mai aproape de gazon, oferindu-mi-se posibilitatea să stau de vorbă cu Graham Souness, Kevin Keegan, Kenny Dalglish, Peter Hurst, şi alţi, şi alţi mari fotbalişti, consideraţi astfel nu numai de englezi, ci şi de europeni.

Mai târziu, viaţa m-a dus lângă aproape toţi marii fotbalişti din România, zic aici generaţia Guadalajara, echipa europeană a lui Mircea Lucescu din 1984 sau „generaţia de aur”, ca să nu mai zic de cei ce se perpetuează pe dreptunghiul de gazon până în zilele noastre.

în acest pelerinaj prin fotbalul britanic şi nu numai, am avut un prilej deosebit de a cunoaşte pe viu de la aceşti oameni, deveniţi celebri între timp, cam ce este cu fotbalul profesionist, cam ce este fotbalistul profesionist, ce înseamnă finanţarea şi conducerea unui club cu acest statut, care este rolul antrenorului, cum se dezvoltă şi se aşază, din punct de vedere economico-financiar, un club britanic sau din altă ţară cu fotbal de primă calitate.

Autorul