Ediţia de faţă a revistei Curierul Judiciar reprezintă un omagiu adus Noului Cod civil şi este dedicată acestui extraordinar act normativ. în cuprinsul ei se găsesc studii din felurite materii ale Codului, în abordări dintre cele mai diverse. Articolele acestei ediţii speciale cercetează instituţii complet nou reglementate, precum fiducia, logodna, reproducerea umană asistată medical, dar prezintă aspectele noi privind instituţii consacrate de Codul civil de la 1864, cum ar fi riscurile în contracte, certificatul de moştenitor sau decăderea din drepturile părinteşti. Cu siguranţă că ediţia din luna octombrie 2011 este debutul unei frumoase tradiţii în tratarea noii reglementări.

Tot în cuprinsul prezentei ediţii, revista găzduieşte un interviu-eveniment, în cadrul căruia domnul profesor universitar doctor Lucian Mihai, preşedinte al comisiei de elaborare a Proiectului Codului civil şi al comisiei de elaborare a Legii pentru punerea în aplicare, are amabilitatea de a face vorbire despre activitatea în comisie şi despre viziunea pe care domnia sa o are asupra implicaţiilor Noului Cod în realitatea juridică. De asemenea, inedită devine şi rubrica jurisprudenţei, în care este prezentată prima speţă soluţionată de o instanţă judiciară în temeiul Noului Cod.

Din perspectiva unui jurist român, cu precădere din perspectiva unui „privatist”, cum s-ar recomanda cititorul acestei ediţii speciale a Curierului Judiciar, dedicate Noul Cod civil, pare greu de crezut că ar mai exista şi altceva decât copleşitorul act normativ. Replicile uzuale sunt filtrate prin porii fini ai noii reglementări, glumele cotidiene tind să încorporeze iz de Nou Cod civil. Cu toate acestea, este posibil şi se întâmplă efectiv să existe viaţă complet neafectată de acesta. Mai mult, este posibil ca, oroarea-ororilor, încă să se găsească jurişti români care nu cunosc despre aplicabilitatea acestei noi legi, dar, fireşte, aceasta este o poveste care, îmi veţi spune, nu are nicio legătură cu o celebrii doi suscitaţi domni americani şi sperăm să nu aibă legătură nici cu noi.
înainte de toate, Codul civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 nu este propriu-zis nou. Fireşte că nu a fost aplicabil anterior şi nu reprezintă o simplă rectificare legislativă, însă nu reprezintă nici un implant străin sistemului normativ românesc. Sub un prim aspect, instituţiile reglementate de el sunt rezultat al evoluţiei doctrinei şi practicii judiciare. Cu unele excepţii de noţiuni, soluţii ori, pe alocuri, de instituţii întregi care au caracter de noutate, acest act normativ nou nu ar trebui să surprindă un jurist familiarizat cu doctrina. Sub un al doilea aspect, adoptarea Codului a urmat unui proces îndelungat de elaborare despre care, cu siguranţă, redactorii proiectului sunt îndreptăţiţi să dezvăluie. Mai mult, o versiune de proiect matur a fost publicată în urmă cu mai bine de o jumătate de deceniu, colectând, în această manieră, observaţii valoroase pentru membrii comisiei de elaborare, fapt ce a condus la o sedimentare chibzuită şi la plusvaloare. Este deopotrivă adevărat însă că, exotice şi misterioase, studiile publicate în ultimul deceniu despre prevederile proiectului de cod păreau să intereseze mai puţin mediul juridic. Până, în fapt, la intrarea sa în vigoare, Noul Cod civil reprezenta o perspectivă de astru îndepărtat, prea puţin probabil să populeze vieţile generaţiilor care practicau contemporan dreptul, iar cineva care ar fi colectat câte un bănuţ, de câte ori auzea că intrarea în vigoare va fi amânată, avea vocaţia devenirii unui om înstărit.