Lucrarea îşi propune explorarea unui domeniu care, până nu demult, era considerat intangibil, pornind de la rolul justiţiei ca putere în stat, statutul magistratului în sistemul judiciar român, poziţia de arbitru în conflictul dintre părţi dar şi de reprezentant al intereselor statului în anumite situaţii precum şi atribuţiile specifice activităţii judiciare. Sunt analizate principiile care guvernează activitatea judiciară şi garantează realizarea unui act de justiţie independent şi imparţial, fiind evaluate deopotrivă criteriile în raport de care se apreciază buna credinţă a magistratului în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Observarea şi analiza opiniilor doctrinare, compararea aserţiunilor teoretice cu deciziile instanţelor ori cu soluţiile parchetelor şi exprimarea unor opinii personale în legătură cu acestea precum şi exemplificarea unor cazuri concrete permit înţelegerea problematicii răspunderii penale a magistratului în raport cu atribuţiile ce îi revin în înfăptuirea actului de justiţie, iar prin analiza infracţiunilor de serviciu cuprinse în Codul penal şi legea specială sunt conturate limitele răspunderii penale a judecătorului şi procurorului în exerciţiul funcţiei, delimitarea răspunderii penale în raport cu alte forme de răspundere juridică.

Totodată, se aduce în atenţia celor interesaţi practica judiciară în materie, prin prezentarea şi analizarea unor cazuri concrete în care a fost angajată răspunderea penală a magistratului în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.