Profunzimea înţelepciunii părintelui Proclu Nicău este bine cunoscută de credincioşii moldoveni şi nu numai. Trăind ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu, sihastrul din Munţii Neamţului aşezat la Mitocul Bălan după îndelungi ascultări din diferite mănăstiri sub povaţa părintelui Cleopa Ilie şi după ispitele şi vieţuirea în pustie, continuă să povăţuiască turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii.

Fiind nepotul părintelui Proclu, am considerat plăsmuirea cărţii de faţă ca o datorie morală. Cunoscându-i viaţa duhovnicească îndeaproape, am căutat să conturez învăţătura curată a monahului Proclu, pe deplin folositoare sufletului şi întotdeauna ortodoxă. Nu am trecut cu vederea nici frumuseţea limbajului neaoş moldovenesc zugrăvit în cuvintele pline de înţelepciune ale părintelui, totul îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare Patericului.

Este foarte folositor pentru orice creştin să cunoască aceste sfaturi şi poveţe ale părintelui Proclu în legătură cu diverse probleme, întrucât va putea, astfel, să se lumineze mai mult şi va şti mai bine cum să le depăşească. Fiind o carte duhovnicească, se impune a fi citită cu luare aminte, pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului. Volumul se prezintă ca o sinteză a feluritelor sfaturi şi îndrumări ale părintelui Proclu date schivnicilor, monahilor, preoţilor şi oamenilor din lume şi tratează diferite probleme din mai multe perspective. De exemplu, progresul în dobândirea adevăratei smerenii ne va călăuzi spre progresul în dobândirea adevăratei iubiri, apoi a păcii inimii, a iertării celor care ne-au greşit etc.

Dorim din adâncul inimii ca toţi creştinii să se folosească de această lucrare în viaţa lor duhovnicească, iar atunci când o vor răsfoi şi vor găsi cuvinte folositoare şi înălţătoare de suflet, să înalţe rugăciune de iertare şi pentru noi, păcătoşii.

Fie să avem parte de rugăciunea părintelui Proclu, să-l simţim aproape, să ne mângâie şi să ne călăuzească pe drumul ce duce la Dumnezeu.

Slăvit să fie Dumnezeu cel în Treime lăudat, Ce lucrează prin cuvioşii Săi.

Amin!

Preot Nicolae Nicău

Piatra-Neamţ, octombrie 2011

Cuvânt înainte / 5

începuturi. „M-am dus în Mănăstirea Sihăstria de pe la 12 ani” / 7

Smerenia şi dragostea. „Nevoinţa fără dragoste şi smerenie e de plâns” / 23

Rugăciunea. „Să adormim cu mintea în rugăciune” / 31

Pocăinţa şi lacrimile. Căinţa este frâul păcatului şi temelia sporirii duhovniceşti / 40

Spovedania. „Duhul Sfânt lucrează prin preotul care te binecuvintează şi dezleagă” / 48

Preoţie şi duhovnicie. „Dacă nu doreşti să te faci mucenic, să nu te faci preot!” / 55

Judecarea şi iubirea aproapelui. „Dacă-l judec pe desfrânat, îs călcător de lege, ca şi el” / 61

Duşmani. „Milă şi cuvânt bun pentru duşmani” / 65

Familie, copii, educaţie. Lipsa Spovedaniei aduce multe cazne / 70

Ispitirea lui Dumnezeu. Vrăjmaşi, examene şi spor la bani / 72

Călugăr şi călugărie. „Călugării îşi topesc trupul prin ascultare” / 74

Lupta cu diavolul. „Diavolul dă năvală prin multe felurişi ia multe chipuri” / 91

Vrăji şi vrăjitori. Vrăjile biruie pe cei puţincredincioşi / 104

Biserică, ierarhi, încercările vremurilor din urmă. „Biserica-i de plâns acum” / 107

Relaţia cu cei de alte credinţe. „Trebuie ajutaţi şi nu urâţi” / 115

Sfârşitul lumii. „Nu vremurile sunt grele, ci păcatele…” / 118