„Fin analist al meandrelor comunismului românesc, cunoscător subtil al relaţiei dintre intelectuali şi totalitarism în veacul numit de Hannah Arendt al furtunilor ideologice, Angelo Mitchievici realizează în Umbrele paradisului un adevărat tur de forţă, o arheologie a avatarurilor fascinaţiei exercitate de U.R.S.S. asupra atâtor personalitaţi culturale şi politice din România şi Franţa. De la Romain Rolland şi Henri Barbusse la Panait Istrati, Alexandru Sahia, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu şi Tudor Arghezi, descoperim în cartea lui Angelo Mitchievici o veritabilă panorama a orbirii umane, a angajamentelor şi fervorilor puse în slujba unei iluzii. într-adevar, nimeni nu este mai orb decât cel care refuză să vadă. Ceea ce am numit cândva frenezia supunerii este tratat aici cu minuţioasă, aş spune chirurgicală, rigoare.
Angelo Mitchievici explorează cu luminoasă putere explicativă circumstanţele în care a fost posibilă trădarea cărturarilor, care au fost acele „icoane" sovietice graţie cărora cele mai abjecte abdicări păreau drept tot atâtea triumfuri. în această carte el reuşeşte să surprindă, coerent şi persuasiv, modul în care fascinaţia exercitată de U.R.S.S. a depăşit cadrele unei intoxicări ideologice pasagere pentru a deveni matricea altor asemenea patologii ale distrugerii spiritului critic.“ (Vladimir TISMĂNEANU)