O carte scrisa de unul dintre cei mai importanti scriitori mistici din Bizant: Nichita Stithat.
Lucrarea "Despre Suflet" a lui Nichita Stithat reprezinta lucrarea cheie legat de întelegerea unui cuprins întemeiat pe o serie de teme, care a preocupat în special întelepciunea bizantina, cum ar fi crearea îngerilor, a lumii vazute si nevazute, crearea omului, fiinta sufletului si starea lui dupa moartea trupului...
Cunoscând bine Sfintele Scripturi dar si a scrierilor teologice de pâna atunci, Nichita Stithatul stabileste ca firea nemateriala a îngerilor tinde spre cea a oamenilor si cea materiala a lor tinde spre Dumnezeu, firea descriptiva, nevazuta, mentala si nemuritoare, însusiri care le-au fost date acestora dupa harul lui Dumnezeu, descriind functiile lor. în ceea ce priveste crearea lumii promoveaza conceptia crestina legata de cele trei perioade în care s-a facut creatia. Mai vorbeste si despre lumea mentala, simtitoare si alcatuirea omului din trup si suflet. Din acest punct si mai departe, Sufletul ca duh al trupului, se uneste cu trupul si-i lumineaza drumul spre mântuire.
Esenta Sufletului i-a preocupat pe multi filozofi vechi de la Ionieni pâna la Aristotel si odata cu întinderea Crestinismului, cercetarile scriitorilor s-au întins pretutindeni, fiind adunate într-un imens corp, care dealtfel se scufunda în marea perceptiilor traditiei vechi grecesti, ridicându-se la orizontul sistemului gândirii crestine, din care face parte si percep?ia medicinii religioase. Pentru Nichita Stithat, modelul îngerilor reprezinta o paralela a însusirilor Sufletului în care distinge tendintele puterilor rationalului si a irationalului.
în ciclul premergator mortii omului, comportamentul Sufletului depinde de tendintele nematerialului si a elementului material al coexisten?ei acestora înauntrul trupului omenesc. Drumul virtutii si al rautatii, reprezinta lupta apriga a trupului si a firii nemateriale, echilibrul care formeaza drumul etic al omului spre scopul desavârsirii, prin intermediul procedurilor de curatire, de luminare si de comunicare mistica cu destina?ia dumnezeiasca, lepadându-se treptat de greutatea pacatelor.
în final, starea sufletelor luminate din viata dupa moarte la Judecata cea de Veci, în lumea lui Dumnezeu si asezarea sufletelor întunecate în lumea Iadului, chiar daca aceste lucruri nu pot fi descrise printr-o gândire clara, se refera în general la sistemul teoriei crestine legat de drumul Sufletului de dupa moartea acestuia, despartind aceste doua tendinte a comportamentului trupesc si spiritual din viata omului.
Legat de via?a si opera lui Nichita Stithat, acesta a trait în sec XI (1014 d.Hr.-1090 d.Hr.). A ucenicit lânga Simeon Noul Teolog la manastirea Studiu. A ajuns monah la vârsta de 30 de ani, dupa o chemare spirituala pe care a simtit-o si fata de care a ascultat. Stithat a fost biograful lui Simeon Noul Teolog, studiind operele dascalului lui si s-a preocupat de pastrarea si transmiterea mai departe a acestora prin publicarea lor. în acest fel Stithat a facut simtita prezenta dascalului lui, a lui Simeon, pe toata durata secolului al XI-lea, dovedindu-l a fi un adevarat datator de lumina pentru ceilalti.
Ca scriitor, Stithat se distinge prin claritatea gândirii dar si prin simplitatea si elegan?a limbajului lui. Stithat a fost influentat la modul cel mai adânc de dascalul sau de sfântul Simeon Noul Teolog, de sfântul Dionisie Areopagitul , de sfântul Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin. în ceea ce-l priveste pe Dionisie Areopagitul, Stithat este în special foarte atent, si îndeparteaza orice fel de parere a neoplatonicismului din învatatura lui Dionisie despre Ierarhie. Stithat a fost preocupat cu scrierile despre realitatile scetice si mistice, dar si de combatarea scrierilor desarte ale latinilor. Se crede ca una dintre lucrarile anti-latine pe care le-a scris, a influentat usor despartirea celor doua Biserici. Se mai spune ca Stithat a revizuit mai târziu cuprinsul acesteia, chiar daca niciodata nu a încetat sa creada în ceea ce scria. Cea mai mare parte a lucrarilor lui nu a fost înca publicata în limba greaca si în limba româna.
Din cuprins:
- Câteva gânduri ale celui ce scrie despre sufletul omului, si mai întâi despre îngeri, care reprezinta prima creatie a lui Dumnezeu;
- Câteva gânduri generale legate de facerea lumii ;
- Gânduri despre crearea omului;
- Carui scop divin serveste crearea omului?;
- Ce înseamna ca omul a fost creat "dupa chipul" si "dupa asemanarea" lui Dumnezeu si care este fiinta sufletului?;
- Care puteri în general, au alcatuit si au contribuit la crearea sufletului, care sunt virtu?ile lui si în ce fel omul este vazut ca o lume rationala?;
- Care este ierarhizarea acestor puteri si care este miscarea lor fireasca?;
- Care este planul lui Dumnezeu pentru suflet?;
- Care este temelia firii mentale a sufletului?;
- Ce înseamna ca sufletul se abate de la destinatia lui fireasca?;
- Cum poate sufletul sa se îndrepteze, dupa ce s-a abatut de la destina?ia lui?;
- Care sunt trasaturile caracteristice si însusirile sufletului?;
- Cu care trasaturi straine sau ale lui, sufletul pleaca din aceasta viata?
- Unde merge sufletul dupa moarte;
- Ce fel este locul, unde sufletele se odihnesc dupa moarte?