„[Jiang Rong] va deveni probabil unul dintre cei mai mari şi mai controversaţi romancieri chinezi din lume.“
The Guardian

„Totemul lupului a avut atât de mare succes în China pentru că a declanşat, chiar de la apariţie, polemici aprinse în privinţa conţinutului său foarte subversiv. A dat naştere la numeroase dezbateri pe Internet. A fost apreciată de oameni de afaceri, de intelectuali, de studenţi la Litere, de jurnalişti şi de marele public, dar a făcut, totodată, obiectul atacurilor violente ale apărătorilor confucianismului, ale ultranaţionaliştilor şi ale aripii conservatoare a Partidului Comunist Chinez, care au cerut interzicerea ei, şi încă o cer, chiar dacă romanul este deja în biblioteci şi face chiar obiectul unor teze de doctorat.“
Le Monde des livres

„Totemul lupului este cea mai bună carte scrisă de un autor chinez pe care am citit-o în ultimii ani, şi singurul roman cu adevărat bun. Este revelatoare, rafinată, misterioasă – o minunăţie.“
Jonathan Mirsky, Literary Review

„Roman panoramic despre viaţa în stepa mongolă în timpul Revoluţiei Culturale, această capodoperă este, totodată, un argument puternic al relaţiei complexe dintre nomazi şi sedentari, animale şi oameni, natură şi cultură. Acţiunea, desfăşurată lent, este reprezentată în detalii vii, pas cu pas. O carte fără pereche, de neuitat.“
Adrienne Clarkson, preşedinte al juriului Man Asian Literary Prize, 2007

Povestea succesului lui Jiang Rong (n. 1946) este, s-ar putea spune, atipică. Profesor de istorie, cariera sa literară a început la şaizeci şi doi de ani, odată cu publicarea romanului biografist Totemul lupului, la care autorul mărturiseşte că s-a gândit treizeci de ani.
Ca membru al unei familii burgheze, tinereţea lui Lü Jiamin, numele real al autorului, a fost, ca a multor altora, profund marcată de experienţa regimului maoist. Revoluţia Culturală îl determină să se înroleze în Gărzile Roşii, însă, dezaprobând bibliocidul încurajat de regim, renunţă la scurt timp. în 1967 este nevoit să se strămute, asemeni multor tineri, în mediul rural şi alege Mongolia Interioară, pentru că se afla mai puţin în vizorul autorităţilor. în 1978 se întoarce în capitală, se înscrie la universitate şi participă activ la „Primă-vara de la Beijing“, iar în 1989 este arestat în timpul protestelor din Piaţa Tiananmen şi închis optsprezece luni.
Adevărat „fenomen“ editorial în China (patru milioane de exemplare vândute în primii trei ani de la publicare), Totemul lupului avea să poarte numele autorului în îndepărtatul Occident, traversând barierele culturale cu o repeziciune pe care puţine opere profund orientale au reuşit să o depăşească. Au urmat decernarea Man Asian Literary Prize şi, odată cu aceasta, descoperirea identităţii reale a autorului, cesiunea drepturilor de traducere în peste douăzeci de limbi şi achiziţionarea drepturilor de ecranizare de către Jean-Jacques Annaud (Şapte ani în Tibet, Numele trandafirului ş.a.), care şi-a motivat alegerea vorbind despre relaţia om–animal „extraordinar reprezentată în această carte“.

Student la Pekin în timpul Revoluţiei Culturale, Chenzhen este exilat în mediul rural, pentru a învăţa traiul la ţară. Aventura sa începe, astfel, în Mongolia Interioară, unde viaţa alături de păstorii nomazi îl aduce faţă în faţă cu o cultură milenară, care stă sub semnul cultului Cerului şi al totemului lupului, ca mesager între om şi divinitate. Funcţionând după cu totul alte principii decât societatea chinezilor han şi suspendată parcă în timp, comunitatea din stepa mongolă îl învaţă pas cu pas necesitatea respectării ritmurilor naturii şi a personalităţii unice a lupului, ca simbol al libertăţii, inteligenţei şi curajului. Fascinaţia lui Chenzhen faţă de natura extraordinară a lupului culminează cu răpirea unui pui abia născut şi cu creşterea acestuia la iurtă, ca experiment deopotrivă ştiinţific şi afectiv. Insă destinul lupului crescut în captivitate va fi destinul întregii comunităţi nomade, obligate de guvern, în cele din urmă, să se stabilizeze şi să îşi extirpe, astfel, identitatea, în numele idealurilor progresiste şi antropocentriste ale regimului.

In ciuda controverselor pe care romanul le-a stârnit în rândul criticilor occidentali, multitudinea cheilor în care poate fi citit – fie ca o poveste emoţionantă despre o relaţie tabu între o fiinţă umană şi un pui de lup, fie ca un studiu al culturii mongolilor nomazi din nordul Chinei, ca un manual de ecologie sau ca un manifest politic – îl plasează în rândul acelor cărţi memorabile, care pot fi (re)citite la orice vârstă şi în orice epocă. Dincolo de interpretare, Totemul lupului rămâne o poveste clasică, scrisă cu minuţiozitatea picturii pe bob de orez, iar Jiang Rong, un artist desăvârşit al naraţiunii.