La sfârşitul anului 2011, Guvernul a adoptat Strategia Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012-2020. Finalizarea ei reprezenta o obligaţie a României faţă UE. Anterior, la 5 aprilie 2011, Comisia Europeană transmisese Parlamentului European, Consiliului European, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor propunerea de Cadru UE al Strategiilor naţionale de integrare a romilor până în anul 2020.
Ca şi titlul, Cadrul UE subliniază că implicarea UE nu înlocuieşte responsabilitatea primă a statelor membre pentru realizarea unei schimbări în viaţa romilor cetăţeni ai acestor state. Comisia Europeană a cerut măsuri clare şi specifice destinate nevoilor populaţiei roma, în măsură să compenseze actualele dezavantaje. A şi identificat patru domenii evaluate de ea cruciale: accesul la educaţie, angajarea în muncă, condiţiile de sănătate şi locuirea.
în ce priveşte educaţia, cerinţele considerate minimale de Comisie sunt finalizarea de către copiii romi cel puţin a şcolii primare şi introducerea unor programe tip „a doua şansă”. Privitor la angajare, au fost identificate ca prioritare formarea vocaţională şi micro-creditele. în minte cu statisticile care arată că speranţa de viaţă a romilor este cu circa 10 ani mai mică decât media europeană, iar mortalitatea infantilă de la 2 la 6 ori mai mare, Cadrul UE cere urgenţă în asigurarea serviciilor de sănătate, cu accent pe accesul femeilor şi copiilor la servicii de calitate. Ar fi de înţeles de ce capitolul destinat locuirii romilor conţine mai ales deziderate. Cadrul UE a preluat cele 10 principii comune de bază ale incluziunii populaţiei rome asumate la prima întâlnire a Platformei Roma, din 24 aprilie 2009.
Comisia Europeană a promis participarea UE cu un fond de 26,5 miliarde de euro pentru perioada 2012-2010, destinat atât romilor din UE, apreciaţi la 6.172.800, cât şi celor din afara Uniunii, în număr de 5.084.100. Insistenţa Comisiei de a adapta strategiile la mărimea populaţiei roma existente sugerează o proporţionalitate în finanţarea statelor membre. Cât ar reveni romilor din România?
Cifrele luate ca referinţă pentru numărul romilor din România sunt cele cu care lucrează Consiliul Europei, i.e., valoarea din recensământ, de 535.140, o valoare minimă de 1.200.000, una maximă de 2.500.000, şi media, 1.850.000, care ar corespunde unui procent de 8,32% din populaţie. „Oficial”, pentru UE, romii din România reprezintă circa 30% din toţi romii din Uniunea Europeană şi 16,5% din romii europeni. Guvernul României poate spera să obţină de la UE un ajutor pentru Strategia sa naţională care se îndreaptă undeva, spre 100 de milioane de euro anual – în funcţie de cum se repartizează sumele pentru romii din afara şi dinăuntrul UE.
Este o sumă foarte mare pentru posibilitatea de absorbţie, cu siguranţă, mică faţă de nevoile unei schimbări profunde a vieţii comunităţilor de romi. Care a fost răspunsul Guvernului la această mobilizare europeană?
Strategia Guvernului României publicată în Monitorul Oficial la 4 ianuarie 2012 are un fel de preambul, o compilaţie de date privind situaţia romilor preluate din recensământ, de la Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, anchete ministeriale şi Barometrul Incluziunii Romilor. Strategia propriu-zisă preia până la detaliu cadrul definit de documentul european invocat mai sus. Apoi, defineşte deziderate şi promisiunea de a identifica, sprijini, organiza, elabora proiecte menite să atingă obiectivele Strategiei de incluziune.
Apar în ultima parte şi câteva componente care ar reprezenta o adevărată strategie guvernamentală. Spre exemplu, stabilirea de indicatori. Sunt identificaţi câţiva, dar aceştia sunt deconcertanţi: creşterea numărului de programe de formare a cadrelor didactice în domeniul educaţiei inclusive cu 30%; creşterea numărului copiilor romi care urmează programe ajutătoare pentru terminarea şcolii primare cu 30%. Cum rămâne cu imperativul legii româneşti în vigoare, ca şi apelul UE, de a se obţine frecventarea claselor primare de toţi copii romi?
Pentru perioada 2012-2015, se prevede un program pilot pentru construirea a 300 de locuinţe. Un alt capitol promite construirea a 5.000 de locuinţe. Ce relevanţă au aceste cifre când 2,7% din populaţia roma locuieşte în spaţii improvizate? Ce succes are creşterea cu 60.000 a numărului de romi angajaţi, raportată la numărul celor fără ocupaţie? Are rost să lansezi strategii naţionale şi europene pentru astfel de obiective?
Strategia anunţă alocarea pentru primii trei ani a aproape 235 de milioane de lei, din surse de la bugetul public, din fondurile administraţiei locale, din surse externe rambursabile şi nerambursabile. Circa 55 de milioane de euro. Am arătat că numai finanţarea UE ar urma să ajungă pentru aceeaşi perioadă la valori de câteva ori mai mari. Nu se pot gândi cum trebuie politici publice fără ajustarea activităţilor la finanţarea europeană. Nici nu se poate construi o strategie lipind program la program, o dată cu atragerea resurselor.
Cele câteva cifre explică impresia generală lăsată de Strategie: proiect făcut în grabă, fără viziune de ansamblu, cu activităţi gândite meschin, un fel de a ne face că ne ocupăm de o temă. Or, „tema” are proporţii considerabile: cum poate fi schimbată viaţa unei comunităţi rome estimată la circa 1.850.000 de oameni, în puternică creştere numerică, departe, foarte departe de exigenţele de viaţă ale secolului XXI? Autorii Strategiei nu par să se fi gândit la un astfel de obiectiv.

NRDO