Lucrarea de faţă îşi propune să ilustreze că stăpânirea temeinică, folosirea corectă a limbii române constituie o necesitate, dar şi o datorie pentru toţi vorbitorii acesteia limba fiind, aşa cum se ştie, una dintre caracteristicile definitorii ale individului.

A învăţa pe copii să vorbească limba poporului nostru, s-o înţeleagă, s-o folosească corect şi conştient, este un act de înalt simţământ patriotic. Pentru cultivarea sentimentului patriotic nu putem vorbi elevilor de bogăţiile şi frumuseţile patriei, fără să le vorbim despre frumuseţea graiului românesc, această minunată zestre spirituală.

Am ţinut să menţionez aceste fapte, pentru a motiva alegerea acestei teme de gramatică, disciplină de studiu care, prin caracterul ei normativ, are un rol deosebit în formarea şi perfecţionarea comunicării orale şi scrise, în însuşirea normelor şi regulilor care stau la baza exprimării în limba literară.

Experienţa anilor de activitate instructiv-educativă mi-a dovedit că elevul care învaţă bine gramatica, va reuşi să vorbească corect româneşte.

De asemenea, mi-a dat posibilitatea să constat că elevul va stăpâni noţiunile de vocabular, dacă va şti să opereze, în funcţie de contextul lingvistic şi situaţional, cu acesta. Mi-am propus pe parcursul acestei lucrări, să evidenţiez comorile de metal şi de aur ale limbii oprindu-mă cu stăruinţă asupra noţiunilor de vocabular (îmbogăţirea, fixarea şi activizarea acestuia) pornind de la ideea că lexicul reprezintă cartea de vizită a fiecăruia dintre noi.