Cu prilejul reuniunii de 25 de ani de la terminarea facultăţii, o femeie de vârsta a doua se reîntâlneşte cu bărbatul de care fusese îndrăgostită în studenţie. Aşa începe aventura personajului-narator, prilej de autodescoperire şi reflecţie asupra dragostei mature. Un roman confesiv, care se confundă pe alocuri cu un jurnal intim, amintind de proza Hertei Muller. Actul scriitoricesc apare ca formă de terapie, iar relatarea experienţelor existenţiale, a căutărilor personale se împleteşte cu comentarii pe marginea societăţii de consum, cu amintiri din perioada comunistă şi referinţe literare ori pop culture. "O agitaţie interioară ieşită din comun, o nervozitate erotică paroxistică, acestea sunt trăsăturile distinctive ale personajului feminin din proza doamnei Carmen Gheorghe." - Alex Ştefănescu