Niu Herişanu este un admirabil şi un curajos, fidel pasiunilor sale şi lumii în care bântuie agăţându-şi de sine cu nonşalanţă, într-un firesc exerciţiu, creaţiile sale. Aflat la al treilea volum de versuri, autorul (nu spun poetul pentru că Niu este în aceeaşi măsură sculptorul, ceramistul, graficianul) ciopleşte, modelează, pictează în versurile sale o realitate aflată la îndemâna fiecăruia din noi, plimbându-ne printr-o lume pe care o ştim, o simţim şi pe care o atingem. Fără să-şi propună o performanţă poetică, autorul priveşte peste cei aproape patruzeci de ani de scris poezie şi se tratează pe sine cu înţelepciune, duioşie, ironie sau uşor cinism. Istorii recente sau mai îndepărtate ne sunt prezentate în ramele unui cotidian unde filozofiile sunt fireşti, arta e necesară, morala prezentă şi dragostea abia insinuată se află pretutindeni. Chiar dacă aparent încifrat, volumul de versuri este o provocare borgesiană de a descoperi, după sunetele care alcătuiesc cuvinte, omul şi lumea lui. Pentru aceasta, şăgalnic, Niu Herişanu ne pune la dispoziţie instrumentul necesar – „ Ochelarii mamei mari”.
* Dan Ioan Bogdan