După ce am îmbrățișat-o pe iubita mea copilă și mi-am stăpânit cu greu lacrimile despărțirii, iată-mă închisă în cotlonul meu cu gândul doar la ei: Alexandru și Alina savurând împreună bucuria reântâlnirii! Doamne, ce dor îmi era de ei!... Iată de ce în prezent, sunt mai hotărâtă decât oricând să le spun pacientelor mele aflate, multe în aceeași teribilă eroare: „Nu mai ezitați să vă mărturisiți îndoielile și frământările! Nu mai ezitați sî discutați cu bărbatul vieții voastre, ori de câte ori se ivește cea mai mică nedumerire, cea mai insignifiantă dilemă. Și, pentru numele lui Dumnezeu, nu vă mai încăpățânați să persistați într-un orgoliu desuet și inutil care nu vă poate aduce nimic altceva, decât suferință!” Călătoria pe peticul nostru de cer este mult prea scurtă pentru regrete tardive, iar cine susține că trebuie să lupte până-n pânzele albe pentru o himeră care se cheamă „Iubire absolută” aici la noi pe pământ și nu în cer, să ridice primul piatra!...