Mircea Batranu, un scriitor ratat, ce traieste intr-un Bucuresti apocaliptic, distrus de un Mare Cutremur si populat de fiinte monstruoase, este protagonistul acestui roman straniu, sumbru, al carui fantastic are in special rolul de a potenta evenimentele istorice descrise. Intilnirea lui Mircea cu Edi Florian, un detectiv particular evreu din interbelic, care, printr-un neobisnuit concurs de imprejurari, este numit Presedinte al Consiliului de Ministri, prilejuieste intrarea in istoria cartii, dar si in istoria mare. Un roman inceput de un barbat, victima a pogromului din ianuarie 1941 din Bucuresti, continuat, dupa moartea lui, de Olguta, sotia sa, martora a pogromului de la Iasi din vara aceluiasi an, si terminat de un narator fara nume care peste ani va trebui sa dea socoteala pentru scrierea lui in fata unui alt Tribunal al Poporului.

„Dupa Defekt, un prim roman scris cu o mina agila, Florin Irimia construieste, prin aceasta carte cu inserturi documentare, o utopie neagra, croita din materialul pe care il ofera Romania de ieri, de azi, de miine. O tara in care nu doar ciinii sint, premonitoriu, ucisi cu o cruzime nejustificata, ci, inca mai usor, si oamenii, atunci cind ideologiile, de orice orientare politica, se muta in totalitarism. O tara in care mortii invie cerind razbunare, in care iubirea nu mai este posibila, in care trecutul condamna la vinovatie, prezentul obliga la fuga, iar viitorul aproape ca nu mai este posibil. Violenta, frica, absurd, crima, genocid (in roman sint resuscitate secvente din pogromurile de la Bucuresti si Iasi, din 1941), dar si incapatinarea de a ramine om, de a iubi, de a spera – iata ingredientele care imprima lecturii un ritm sincopat. Daca atmosfera si viziunea sumbra coboara din distopiile clasice, compozitia romanului nu conserva si redundanta narativa a acestora: scrisa alert, imprevizibil, cu incrucisari permanente ale vocilor, O fereastra intunecata este cartea care demonstreaza maturitatea unui prozator care, inca de la primele sale manifestari in viata literara, pare extrem de ambitios si de sigur pe sine.” (Bogdan Cretu)