Vechiul Cod de procedură civilă, ca şi Codul civil, au supravieţuit unor epoci extrem de diferite şi adeseori neprielnice pentru procesul de eficientizare şi democratizare a justiţiei. Orice operă legislativă este, în mod natural, perfectibilă. Intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă n-ar mai trebui însă să întârzie. Avem nevoie de modernizarea procedurii civile, iar eventualele modificări legislative ar trebui să apară, dacă viaţa va demonstra inevitabilitatea lor, doar după un proces de asimilare şi aplicare a noilor instituţii judiciare de către instanţele judecătoreşti. Doctrina ar trebui să se alăture unor asemenea eforturi şi să contribuie la interpretarea noilor dispoziţii legislative, cu pasiunea şi rigoarea ce trebuie să-i fie caracteristică.