Ce faci atunci cind, peste citeva saptamini, implinesti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut si nu mai crezi in nimic? O calatorie lunga pe o luxoasa nava de croaziera, inconjurat de necunoscuti, poate fi o solutie? Alexandru Zaharia, fost fotoreporter si fost proprietar de agentie de publicitate, crede ca da. Crede ca se poate pierde printre cei 2.000 de pasageri, ca isi poate cauta salvarea in anonimat si in singuratate... Greseste. Diana lucreaza pe vas si i-a fost colega in clasa a doua primara. Navaleste in viata lui cu toate amintirile ei, cu toate infringerile si cu toate frustrarile. Ca intr-un remake al celor 1001 de nopti, cei doi incearca sa scape de amintirile dureroase. Dar amintirile lor sint puternice si pot fi fatale. Zi dupa zi, povestile celor doi nu duc spre o iubire salvatoare, ci doar spre o noua exacerbare a lipsei de motivatie, de speranta, duc spre deznadejde... Alex Zaharia are o lista cu 50 de cuvinte; 50, ca anii pe care ii va implini curind. Fiecare dintre aceste cuvinte ascunde o poveste. A lui sau a ei. 50 de povesti in 50 de capitole. Nici aparitia tinerei Caja, nici capitanul, nici oceanul sau porturile Africii nu pot amina inevitabilul si nu pot schimba destinele lor. O calatorie incredibila, o intilnire improbabila, o iubire imposibila. „Bogdan Hrib este romancier in sensul cel mai pur al cuvintului, se misca natural in proza de intindere, cu actiune, personaje, intriga. El trece acum de la subgenurile mai dinamice, crime, thriller, mystery, pe care le-a frecventat cu succes, la un roman de dragoste cu o nuanta usor exotica, dar si mai profund in masura complexitatii sporite a personajelor. Eroul si naratorul actiunii este un fost fotograf profesionist care traieste, pe fondul unei depresii, o poveste de iubire. Expert al suspansului, al neprevazutului, al stilului alert si palpitant, Bogdan Hrib vine in romanul psihologic cu toate aceste calitati care se dovedesc fertile si manevreaza cu siguranta destine verosimile, dar si incitante. Pariez ca el isi va cuceri si de data asta cititorii.” (Horia Garbea)