Am început într-un cuvânt să compun spontan, la chemarea unui impuls izvorând din suflet, din dorinţa mea de a-i face pe colegi şi pe elevi să treacă mai uşor amărăciunile acelor zile de după 1989. Nu exagerez dacă spun că am simţit o transformare anume, ceva care-mi dădea un suflu nou pe care nu îl simţisem până atunci. Scriam cu uşurinţă, ba am început să şi public, mai ales epigramă, în revistele locale. în 1994 am publicat primul meu volum de versuri ,,Pe punte… peste punţi’’ sub pseudonimul Genţiana. Am fost plăcut surprinsă de interesul pe care l-am stârnit în rândul colegilor profesori dar şi al elevilor, de mulţimea celor care veneau la lansarea cărţilor mele. Rolul soţului meu şi al fiilor mei a fost de asemenea hotărâtor în evoluţia mea ca scritoare; m-au înţeles şi m-au sprijinit cu înţelegere. Pot spune acum, după mulţi ani, că am avut de partea mea norocul de a fi în preajma unor oameni deosebiţi care m-au determinat să-mi şlefuiesc condeiul. A urmat publicarea celor peste 17 volume de poezie, proză scurtă, haiku şi epigramă. Apoi ceva premii, dintre care cel din Japonia, premiul al doilea ,,Kusamakura’’ pentru haiku, îl consider mai important.