Jean-Pierre Le Goff, filosof de formatie, este sociolog. El prezideaza clubul Politique Autrement, care exploreaza conditiile unei reinvieri a democratiei in societatile dezvoltate. Este autorul lucarilor Le mythe de l'entreprise, Mai 1968, l'héritage impossible si La barbarie douce.

Traim oare intr-un univers orwellian, conditionati si supravegheati in permanenta de «noii stapani ai lumii» ? Am putea gandi acest lucru la citirea anumitor discursuri critice care denunta noul «totalitarism» al pietelor si al media. In acest eseu stimulant, Jean-Pierre Le Goff se desprinde de acest schematism.

Sprijinindu-se pe Hannah Arendt si Claude Lefort, el propune un studiu comparativ care lamurește foarte bine fenomenul totalitar si miscarea de modernizare de la sfarsitul secolului XX. El arata astfel ca societatile europene democratice cunosc un proces specific de dezumanizare si de dezagregare, foarte diferit de totalitarism. Acest fenomen «post-totalitar» constituie punctul mort al democratiilor.

Tocmai in acest cadru se cuvine sa resituam angoasa existentiala si sociala si confuzia media: rasturnarile istorice din ultimii treizeci de ani s-au deschis spre o viziune fantasmagorica a puterii si spre un antitotalitarism compromis. Pentru autor, reinvierea implica faptul ca democratiile europene trebuie, in fine, sa accepte ambivalenta propriei lor istorii, sa inscrie modernizarea intr-o viziune despre viitor si intr-un proiect coerent.
Numai cu acest pret vor evita reintoarcerea maladiva la ele insele si ruptura de restul lumii.

Extrase din carte:

„Incoerenta declaratiilor facute de putere deruteaza. Chiar atunci cand cheama indivizii sa devina responsabili si autonomi, ea multiplica campaniile de comunicare si instrumentele de evaluare care propun un model de bune comportamente (a da dovada de «autonomie», de «initiativa», de «creativitate», de «reactivitate»...) carora sa li te conformezi. Acest ordin la autonomie este in el insusi lipsit de sens, deoarece impune intr-un mod imperativ un tip de comportament contradictoriu cu acest scop”.

„Indivizii sunt chemati sa se identifice cu acest model fantasmatic al performantei fara fisura… In acest univers, esecurile nu pot fi considerate ca inevitabile si formatoare, ele sunt insuportabile, generatoare de angoase si distrugatoare ale personalitatii. Impinsa pana la capat, aceasta logica antreneaza individul intr-o cursa epuizanta, fara incetare reluata, care distruge raporturile de cooperare si de intrajutorare in munca si sfarseste prin a dizolva reperele realului si stima de sine. Acest model al performantei fara fisura se sprijina pe o reprezentare masinista a fiintei umane. Instrumentele motivarii si ale comunicarii descompun fiinta umana intr-o suma de comportamente elementare care ar putea fi manipulate si programate dupa bunul plac. Redusa la o mecanica adaptativa, actiunea umana da loc la clasamente si codificari in vederea «optimizarii» sale. «Starile interne», sentimentele, valorile sunt considerate ca simpli parametri de luat in consideratie si de stimulat corect pentru a obtine comportamentul dorit. Regasim pretentia nebuna a unei stiinte experimentale aplicate fiintei umane”.

„Nemaiavand … niciun colectiv intermediar protector, indivizii traiesc situatii paradoxale. Ei sunt facuti responsabili de reusita sau de esecul orientarilor incoerente si prost asumate. Colectivul se dezagregheaza … Individul este plasat intr-o situatie in care totul pare sa se bazeze pe propriile sale capacitati, in care intreaga sa personalitate este direct mizata, favorizand expresia dezlanata a afectelor si pulsiunilor… Si terapiile de orice gen formeaza un fel de infirmerie sociala care insoteste terapeutic o criza a puterilor instituite si a institutiilor carora le este din ce in ce mai greu sa-si asume rolul.”

„Criza militantismului afecteaza ansamblul organizatiilor, sindicatelor si partidelor. Acestea din urma cunosc o importanta discreditare, intarita de dezvaluirile facute despre finantarea lor oculta si fenomenele de coruptie. Politica gestionara dusa de diferitele guverne a erodat clivajul stanga/dreapta si a suscitat un profund scepticism in privinta capacitatilor transformatoare ale actiunii politice. Dezvoltarea absenteismului electoral si apolitismul a devenit una dintre trasaturile marcante ale societatilor democratice. In mod mai general, s-a marit distanta intre conducatori si condusi. «Masele exista ca potentialitate in toate tarile, scrie H. Arendt, si constituie majoritatea acestor vaste paturi de oameni neutri si politic indiferenti care voteaza rar si nu se inscriu niciodata intr-un partid». Tot atatea elemente care par apropiate de conditiile ce au facut posibil totalitarismul”.

„Este una dintre caracteristicile acestui nou discurs: el este foarte prezent, extrem de sonor in… societate, cauta adeziunea si mobilizarea, fara ca totusi sa ajunga cu adevarat la ele; activismul sau comunicational cauta sa le creeze iluzia. Ceea ce nu vrea sa insemne ca el nu are forta. Din contra, impactul sau este in mod paradoxal legat de saracia sa semnificativa si de incoerenta sa, prin efectele de destructurare a reperelor simbolice ale autoritatii si ale puterii pe care ele o induc.”

„Miscarea contestatara contra «dictaturii pietelor» si a «mondializarii liberale» repune in cauza politicile strict gestionare si intentioneaza sa abandoneze fatalismul care le inconjoara. Ea denunta angoasa existentiala sociala, nedreptatile din sanul societatilor democratice dezvoltate: somajul si excluderea, inegalitatile, penetrarea logicii de piata in toate domeniile, degradarea mediului, slabirea statelor si structurilor democratice, egoismul tarilor bogate fata de tarile sarace… Fara a-si da seama, promotorii acestui tip de denunt dau despre sistemul pe care inteleg sa-l combata o asa imagine de atotputernicie incat contribuie la intarirea lui. Si ei ii instaleaza in mod paradoxal pe cei care-i urmeaza intr-o situatie de neputinta asumata: sprijinindu-se pe analize reductioniste, denuntarea radicala isi este suficienta siesi si aceasta postura este ea insasi preluata in media.”

Recenzii scrise de personalitati internationale:

Gérard Leclerc (France Catholique) despre Jean-Pierre Le Goff :
« Iertati-ma ca am intarziat sa vorbesc despre originalitatea dumneavoastra, Jean-Pierre Le Goff, dar trebuia sa conturez putin decorul de fond … Prima carte scrisa de dumneavoastra pe care am citit-o … m-a sedus, m-a convins. In sfarsit, cineva infrunta direct ansamblul fenomenelor care au afectat profund o generatie, a noastra, fara sa ascunda ceva: fundamentala, caci ea aborda resorturile existentei noastre sociale si personale, dar de asemenea infinit de dureroasa … De atunci, ati continuat pe aceeasi directie, interesandu-va cu prioritate de ceea ce raneste corpul social, de ceea ce dumneavoastra numiti barbarie blanda … Sociologia nu este ferita de o criza care este in acelasi timp epistemologica si antropologica. Dumneavoastra refuzati sa fiti prizonierul pozitivismului si scientismului. Propuneti revenirea la cultura cea mai umanista, cea a istoriei – in pericol, o stim, in aceste zile – a literaturii, a filosofiei … »