Trebuie să îţi înveţi instrumentul. Apoi, exersezi, exersezi, exersezi. şi apoi, când, în cele din urmă, urci pe scenă, uită toate acestea, cântă şi atât.
Charlie Parker a fost unul dintre cei mai influenţi muzicieni din istoria jazzului şi este considerat de mulţi drept cel mai mare saxofonist al tuturor timpurilor. De tânăr, Parker a dezvoltat un sound distinct, cu caracter personal, la saxofon contralto. Felul lui de a cânta cu un ritm înfocat încorpora reelaborări originale care constau în varierea acordurilor unor clasici binecunoscuţi, dar, când se ivea ocazia, era şi un interpret magistral de balade. împreună cu Dizzy Gillespie, Bud Powell şi alţi câţiva, Parker a lucrat mai ales pentru crearea unui nou stil muzical care, ulterior, a fost cunoscut sub denumirea de bop. în primii ani de viaţă, bopul a trebuit să se dispenseze de beneficiile publicităţii reprezentate de înregistrări din cauza interzicerii înregistrărilor impuse de preşedintele Asociaţiei Muzicienilor, James C. Petrillo. Din nefericire, stilul de viaţă neregulat dus de Parker şi incapacitatea lui de a-şi înfrâna apetitul vorace pentru droguri, pentru alcool şi pentru rezerva constantă de femei disponibile îi umbreau frecvent abilităţile de muzician şi adesea erau cauza absenţelor lui. Obiceiurile nesănătoase pe care le avea Parker au dus în cele din urmă la moartea lui prematură la vârsta de 34 de ani.

Charlie Parker Jr. s-a născut pe 29 august 1920 în Kansas City, SUA. (...)
Parker era atras de muzică şi a bătut-o la cap pe mama lui să îi cumpere un saxofon contralto, însă, când ea a achiziţionat pentru el un instrument terfelit de la o tarabă la mâna a doua, băiatul şi-a pierdut repede interesul pentru muzică.
P
e când frecventa şcoala superioară, a învăţat să cânte la trombon bariton şi a cântat atât în fanfară cât şi în orchestra simfonică a şcolii. Directorul l-a repartizat pe Parker la clarinet, încurajându-l pe adolescent să studieze multe ore, să facă repetiţii, dar să îşi şi dezvolte capacitatea de a cânta după ureche.

Curând, Parker şi-a recăpătat interesul pentru saxofon contralto, iar la paisprezece ani a început să obţină contracte plătite în spectacole ale unor grupuri locale. (...)

în 1945 Parker a debutat ca lider în studioul de înregistrări de la Savoy. La eveniment au luat parte Gillespie şi Russell, alături de Miles Davis şi de Max Roach. Din această sesiune au apărut două dintre cele mai celebre compoziţii ale lui Parker, “Ko-Ko” şi “Now’s The Time”.

(...)în 1949 şi 1950, Parker a plecat în turneu în Europa , unde a apărut în diferite transmisii radio. (…) După ce, în decembrie 1954, a terminat două ultime piese pentru casa de discuri Verve condusă de Granz, Parker nu a mai înregistrat niciodată.(...)

Charlie Parker a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi muzicieni; dintre aceştia, cel mai mare discipol al său la saxofon contralto probabil este Phil Woods. Deşi a trăit o viaţă dezordonată şi mult prea scurtă, aceasta a fost în orice caz plină de înregistrări memorabile care au influenţat şi influenţează şi astăzi foarte mulţi muzicieni de jazz