Lucrarea de faţă reprezintă o cercetare amplă ce urmăreşte clarificarea unei probleme dificile care a generat şi va genera discuţii contradictorii în doctrina dreptului, aceea a plasării individului în cadrul legal ca subiect al dreptului internaţional penal.
Răspunderea internaţională penală a persoanei fizice a avut ca punct de plecare Tratatul de pace de la Versailles şi s-a conturat din ce în ce mai mult bazându-se pe experienţa Tribunalelor Militare Internaţionale de la Nürnberg şi Tokio, pe de o parte, şi pe susţinerea dată de sentinţele Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie şi ale Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda, pe de altă parte.
Reflectând asupra teoriilor expuse de specialişti, dar şi analizând activitatea tribunalelor penale internaţionale, lucrarea prezintă, pe larg, Curtea Penală Internaţională, instanţă internaţională cu caracter permanent, apărută ca urmare a unor eforturi deosebite, în contextul internaţional modern, în anul 2002, în final concluzia autorului fiind aceea că individul este atât destinatar al normelor privind răspunderea internaţională, dar şi beneficiar al garanţiilor procesuale, deci, evident, subiect de drept internaţional penal.