Un demers absolut obligatoriu îl reprezintă şi reconsiderarea scrierilor datorate autorilor bucovineni în diverse domenii de activitate, autori care în urma contextului istoric creat la noi după 1945 au intrat din ce în ce mai mult în uitare. Pe tărâmul cercetării istoriei Bucovinei, o contribuţie însemnată şi-a adus-o şi Teodor Bălan (1885-1972), din păcate aproape necunoscut în conştiinţa publicului larg, iar printre istoricii noştri, în funcţie şi de preocupările fiecăruia, reţinut poate ca editor al colecţiei de Documente bucovinene şi ca autor al unor studii cu privire la momentul 1848 în Bucovina. Specialiştii în istoria Bucovinei ştiu că nu există studiu serios în acest domeniu care să treacă peste lucrările lui Teodor Bălan, şi aceasta este şi ipoteza noastră de lucru, extinzând-o şi spre celelalte domenii abordate de istoric, de pildă istoria instituţiilor medievale.

Pentru arhivişti, Teodor Bălan reprezintă un nume de referinţă în istoria instituţiei şi ca preţuitor al arhivelor. însă, Teodor Bălan a fost mai mult decât istoric şi arhivist - deşi între aceste coordonate se defineşte cel mai clar activitatea sa - a fost cu adevărat un om de cultură, care s-a manifestat pe multiple planuri, şi ca profesor, şi drept culegător şi editor de documente, şi ca publicist. îndelungata lui viaţă, de-a lungul căreia i-a fost dat să trăiască mari satisfacţii, dar şi lovituri dureroase, este legată indisolubil de destinul Bucovinei şi se identifică cu acesta.

Prin lucrarea de faţă ne propunem să aducem în faţă dimensiunile personalităţii creatoare a lui Teodor Bălan, unul dintre cei mai de seamă istorici al Bucovinei, care stă cu cinste alături de alţi slujitori bucovineni ai lui Clio, Ion Nistor, Dimitre Onciul, Sever Zotta. Demersul nu este scutit de dificultăţi, dacă avem în vedere faptul că Teodor Bălan şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii la Cernăuţi, că multe dintre studiile şi articolele sale sunt închise în pagini de reviste care în parte şi-au încetat apariţia şi sunt greu accesibile, că arhiva sa personală, cuprinzând lucări rămase în manuscris, corespondenţă, copii după documente originale, lucrări proiectate, se află în păstrare la mai multe instituţii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale, Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava).