Lectura: Dana Dogaru. De la în­ce­pu­tul tim­pu­ri­lor, ori­ce fe­me­ie care a rã­mas în­sãr­­ci­na­tã cu un bãr­bat având o sluj­bã şi neîn­su­rat cu o altã fe­me­ie e fe­li­ci­ta­tã şi rãs­fe­li­ci­ta­tã. (Sã spe­rãm cã mai primeşte şi al­te­le în afa­ra fe­li­ci­tã­ri­lor - şi mã voi re­feri ceva mai în­co­lo la res­pon­sa­bi­li­tã­ţi­le unui soţ bun.) Ves­tea cã eşti gravi­dã e de fie­ca­re datã o ches­tie gran­dioa­sã. Ştii deja asta dupã fe­lul în care te simţi când asis­ten­ta iese din la­bo­ra­tor cu un zâm­bet larg pe chip.

Re­gu­la ge­ne­ra­lã este ur­mã­toa­rea: dacã eşti la pri­ma sar­ci­nã, îi vei spu­ne so­ţu­lui ves­tea cea bunã îna­in­te de a o spu­ne ori­­cui alt­cui­va (cu ex­cep­ţia doc­to­ru­lui, de­si­gur). Dacã este al doi­lea sau al trei­lea co­pil, vei anun­ţa ori­ce prie­te­nã de care poţi da prin in­ter­me­diul te­le­fo­nu­lui, fa­xu­lui sau e­-mail­u­lui, apoi pe mama ta, pe ta­tãl tãu, pe ori­ce strãin care se în­tâm­plã sã te în­tre­be ce mai faci - şi abia apoi îi vei spu­ne so­ţu­lui. Iar dacã e vor­ba de a pa­tra, ei bine, ar fi ne­voie de o altã car­te pen­tru a dis­cu­ta cum se cu­vi­ne acest su­biect.

Da­cã fe­mei­le şi bãr­ba­ţii ar fi cu ade­vã­rat egali în plan emo­ţio­nal, atunci toţi po­ten­ţia­lii taţi ar fi alã­turi de so­ţi­i­le lor, aş­tep­tând cu ne­rãb­da­re, în ca­bi­ne­tul doc­to­ru­lui, ves­tea cea mare. Ar sta alã­turi de tine, rãs­foind nu­me­re vechi ale re­vis­tei Ma­ma cu res­pon­sa­bi­li­tãţi sau ci­tind ghi­duri de­spre pal­pa­rea sâ­ni­lor. Dacã e pri­ma ta sar­ci­nã, exis­tã şan­sa ca so­ţul tãu sã se afle aco­lo cu tine, pen­tru a da ochii cu asistenta şi a­-i ve­dea zâm­be­tul larg. Dacã însã el nu e aco­lo, ţine minte cã soţi mi­nu­naţi, in­clu­siv al meu, nu sunt în­tot­dea­u­na alãturi de so­ţi­i­le lor atunci când ele aflã cã sunt în­sãr­ci­na­te. Şi totuşi pot de­veni taţi atenţi şi iu­bi­tori. Nu uita acest sfat: un soţ bun este un soţ care are o sluj­bã, şi un soţ care are o sluj­bã pro­ba­bil nu­-şi poa­te pe­tre­ce o în­trea­gã du­pã­-masã în ca­bi­netul gi­ne­co­lo­gu­lui. Fii prag­ma­ti­cã: un bãr­bat ocu­pat nu e întot­dea­u­na un tatã rãu."

Vicki Iovine