„Rareori mi s-a întîmplat să fiu mai aproape de temele, opiniile şi opţiunile de gust ale unei cărţi, decît acum, după ce am parcurs textul lui Cezar Paul Bădescu. Şi eu sunt exasperat de toxina televizuală care mi se serveşte seară de seară, şi eu sunt exasperat de relevanţa scandaloasă pe care au căpătat-o «pe sticlă» personaje nule din toate punctele de vedere, şi eu sunt îngrozit de ampla operaţiune de «analfabetizare» a publicului, dirijată de o presă care şi-a ieşit din fire. Cezar Paul Bădescu ne oferă un adevărat inventar al degenerescenţei, în speranţa că ne vom decide să ne apărăm. Şi o face asumînd riscul de a se expune el însuşi virusului, pentru a-l combate. Căci a petrece cîteva ceasuri pe zi dinaintea televizorului e a accepta să te scufunzi cotidian în acid sulfuric. Cezar Paul Bădescu are curajul de a o face. Şi o face cu inteligenţă şi umor, cu o cuviincioasă responsabilitate şi cu uneltele unui scriitor înzestrat şi matur. Cititorul se află dinaintea unei voluptăţi amare şi va găsi, poate, puterea să facă din lectura acestei cărţi un prim pas spre însănătoşire.“ (Andrei PLEŞU)