O radiografie a culiselor diplomatiei si politicii românesti din cel de-al doilea rãzboi mondial.
Despre rãzboi, armatã, politie si servicii secrete.
«– Da, feldwebel-ul Horst nu va avea nici o sansã, repetã ofiterul român. îl voi "convinge“ si pe el sã se odihneascã pânã mâine dimineatã, aici, în birou, lângã domnia voastrã, adicã lângã un trup inert, fãrã suflare... Pentru început, îi voi arde una la scãfârlie, dupã care îl voi lega fedeles si-i voi îndesa o batistã în gurã, pe post de cãlus. Pe el nu-l voi trata cu... somniferul etern, nu-l voi aduce în situatia sã facã nani-nani pe vecie, eu nu sunt câtusi de putin bãiatul rãu, nu sunt un criminal. Eu sunt doar o victimã care se apãrã, o victimã care este nevoitã sã foloseascã armele pe care le are la dispozitie. M-ati adus aici, fãrã consimtãmântul meu, ca pe un infractor ! Sunt la mine acasã, în orasul meu natal si în tara mea. Chiar dacã as fi încãlcat vreo lege, nu mã puteti judeca, n-aveti nici un drept! Cu toate acestea, ati crezut cã puteti sã dispuneti de viata mea în numele unei pretinse trãdãri. Pe cine naiba am trãdat ?! Pe Adolf Schicklgruber ? Nu-i rudã cu mine, eu sunt român si România a intrat în rãzboi în conditiile pe care le cunoasteti, iar situatia initialã a fost modificatã în defavoarea noastrã. Asa încât, nu-mi vorbiti mie de trãdare. Respect Germania, cultura ei, calitãtile oamenilor ei, dar nu pot accepta chiar fãrã nici o rezervã o politicã nesãbuitã, dezastruoasã, care va conduce, în cele din urmã, la ocuparea tãrii mele de cãtre colosul rapace de la rãsãrit. Prin urmare, am fãcut ceea ce am fãcut în numele unui crez si în legitimã apãrare.»