Maşa trăia fericită în nepăsarea ei de copil, obişnuindu-se să primească totul de-a gata. Pentru asta mama muncea mereu, luptând cu oboseala şi greul vieţii.

− Scumpă mică, ce-ţi doreşti să primeşti cadou de Paşti?

− Rochiţa albastră cu floricele galbene din vitrina magazinului de peste drum −, răspunde Maşa.

A doua zi mama plecă la lucru, cu gândul ca la întoarcerea spre casă să-i îndeplinească Maşei dorinţa. Dar preţul rochiţei e mult prea mare pentru ca ea să i-o poată cumpăra. De tristeţe şi supărare începe să plângă. Ajunsă acasă, o găseşte iarăşi dormind pe Maşa, iar în toată casa e o harababură de nedescris. O priveşte cu drag. Fetiţa doarme pe burtă, iar cu mâinile strânge periniţa, turtindu-şi năsucul în burduful moale. O sărută fericită, spunându-şi în gând: „Ea e norocul şi bucuria mea”. Deşi obosită, se aşterne pe făcut curăţenie, mâncare, şi prăjituri. Apoi începe să vopsească ouăle de Paşti. Faţa-i e luminată de un zâmbet, deoarece se gândeşte bucuroasă că va veni şi vremea când fetiţa ei dragă o va ajuta. Şi gândul acesta o face să se simtă puternică.

Când totul este gata, se culcă şi ea, dar nu reuşeşte să-şi alunge tristeţea. E Vinerea Mare, mai e puțin până la Paşti. Se scoală din pat şi, îngenunchind, începe să se roage:

− Doamne, Dumnezeule, ajută-mă! Tu eşti singurul meu ajutor.

Dintr-o dată camera se luminează ca ziua şi apare un înger de lumină.

− Cine eşti? − îl întreabă uimită mama Maşei.

− Sunt un înger. Am fost trimis să te ajut. Pentru dragostea din sufletul tău, îţi îndeplinesc de Paşti o dorinţă.

− NU PENTRU MINE, CI PENTRU FETIŢA MEA −, îi răspunde ea bucuroasă, gândindu-se la cadoul pe care vrea să i-l dăruiască Maşei de Paşti.

− Cum doreşti −, îi răspunde îngerul, dispărând aşa cum apăruse.

A doua zi, poate nu veţi crede, dragi copii, dar ea a putut să-i cumpere Maşei rochiţa.

Această carte poate fi un cadou foarte frumos pentru orice copil de Paște.