Estetica urbană este determinată de creşterea şi diversificarea aglomerărilor urbane şi trimite la implementarea stării de frumos sau abaterea lor de la acest imperativ. Ea investighează structurile arhotectonice ale megapolisurilor şi urmăreşte realizarea practică a cerinţelor ideii de frumos. Estetica urbană are în vedere şi kitsch-urile ambientale, mai ales cele apărute în timpul artei „realist socialiste”. Estetica urbană dă dovada grijii omului faţă de locul ales ca spaţiu.

Această carte nu este un tratat de estetică urbană, ci urmăreşte implicaţiile pe care locuirea în spiritul frumosului le are în diverse zone comportamentale, în cadrul convieţuirii sociale; de pildă: sinceritatea, urbanism şi urbanitate, violenţa limbajului, masacarada preoţească, mediocritate, înjurătura la români, patriotism, boemă etc