Poezia Andreei Pitorac este una de observaţie directă. Poeta priveşte cu uimire lumea din jur şi încearcă s-o înţeleagă, inclusiv ceea ce uneori e de neînţeles. Lirism sentimental, vag ironic pe alocuri, cu notaţii fruste de setări şi sentimente. Cele ce se deduc din registrul sentimentelor gingaşe nu sunt ocolite, ci asumate. Un om descoperă lumea. Şi pe sine. Nu e puţin lucru să te bucuri din orice. E simplu. E multă poezie în poezia Andreei Pitorac." (Bedros Horasangian)