Asteptatul Cod al insolventei , adoptat in cele din urma sub forma O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa (in vigoare de la 25 octombrie 2013), abroga Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum si alte acte normative importante din domeniu (Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, O.G. nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei), asigurand o noua reglementare si starnind numeroase controverse prin prevederile sale.

Cu titlu exemplificativ, redam mai jos cateva aspecte esentiale ale noii reglementari instituite prin O.U.G. nr. 91/2013, reglementare care se regaseste integral in lucrarea Codul insolventei:

● mandatul ad-hoc si concordatul preventiv sunt reglementate drept proceduri de prevenire a insolventei;
● creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile;
● cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa este de 40.000 lei atat pentru creditori, cat si pentru debitor;
● nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza O.U.G. nr. 91/2013;
● executarea planului de reorganizare nu va putea depasi un an, iar modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia cu o perioada de pana la 12 luni, se poate face oricand pe parcursul procedurii de reorganizare, fara a se putea depasi o durata totala maxima a derularii planului de 2 ani;
● judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv neplatit al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului.
Scopul declarat al Codului il reprezinta instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia, si are o larga aplicabilitate, adresandu-se atat celor care exploateaza o intreprindere, cat si regiilor autonome.