Incontestabil, Ioan Măric este unul dintre cei mai importanţi pictori naivi ai acestui prezent controversat, – poate şi pentru că, spre deosebire de alţii, egotişti preocupaţi mai mult de promovarea esteticelor lor reacţii la „Clipa cea repede”, el nu ezită să abordeze… „clipa ce ni s-a dat”, direct, cu bonomă ironie, dezvăluindu-i, printre irezistibile hohote de râs resorturile meschine şi motivaţiile ei ridicole. Astfel Ioan Măric reuşeşte să-şi picteze, reiterez: „…cu tenacitate propriul sat; satul lui special, cu o diversitate a personajelor halucinantă (…) guvernat de legi speciale care au drept fundament umorul exersat cu blândeţe, cu nesfârşită înţelegere şi dragoste faţă de locuitorii săi bizari, – atitudine care divulgă compasiunea creatorului, din care aceştia s-au născut.