„Decuble isi propune un exercitiu (askesis) de detasare. Discursul lui se moduleaza – in sensul gramatical (moduri predicative vs gerunziu), muzical si... spinozian al termenului (modi) – intre un eu (re)activ, tensionat, omenesc, prea omenesc, avid de predicatii distincte, si mulţimea de scenarii, de intimplari in desfasurare, de „actiuni paralele” si stari care-i ofera poetului prilejul anamnezei si autoproiectarii pe un ecran interior, altfel spus, ii permite sa asiste la lupta sinelui cu sinea, la spectacolul dizolvarii in impersonal.” (O. Nimigean)
„Rafinamente de carturar si subtirimi de vocabular uitate de restul poetilor pune la bataie Gabriel H. Decuble in the ind, carte ce dezvolta si spiritul de joc, si spiritul de exasperare etalate in volumele dinainte. Acum Gabriel e mai agresat de realitatea cotidiana si scrie direct cu stilul (in ambele intelesuri) al lui Juvenal, citeodata iritat foc, alta data doar ironic si, parca, resemnat cu mersul lumii. Vapai mai aprinde in versul lui (unul elaborat si cind simuleaza nonsalanta) si erosul, astfel ca seninatatea contemplativa sau dispozitia ludica sint strabatute de pasiuni – ba carnale, ba spirituale, ba politice, ba estetice; ba de toate deodata. Sarcasm cu fervori, minii cu tandrete si sensibilitate cu involburari fac jocul pasional al unei poezii ce mizeaza – periculos, poate, azi – pe elevatie.” (Al. Cistelecan)