Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae. Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile aghioritice isihaste.

Lucrarea de faţă completează în mod fericit bibliografia românească dedicată Sfântului Grigorie, evidenţiind faptul că el nu a fost doar un apărător înfocat al dogmei ortodoxe prin atitudini şi tomuri, ci şi prin slujirea conştiincioasă la Amvon.