Fiind eu nemernic și străin pe acest pământ, ca și toți părinții mei, și cugetând la cele petrecute în viața mea, mi-am adus aminte de unele predici pe care le-am vorbit oarecând părinților și fraților din această Sfântă Mănăstire Sihăstria, pe vremea când, cu nevrednicie, eram povățuitor duhovnicesc al lor. Deci, am socotit că ar fi bine să scriu unele dintre aceste predici ce mi s-au părut a fi mai de folos atât pentru cinul nostru călugăresc, cât și pentru credincioși.

O mare parte dintre aceste predici le-am scris la liniște, între anii 1958-1964, când, din cauza păcatelor mele, am plecat în pribegie, retrăgându-mă la singurătate în munții Rarăului și în pădurile seculare ce îmbracă valea Bistriței. Ziua și, mai ales, noaptea, după ce-mi terminam rânduiala de rugăciuni către Dumnezeu și Maica Domnului, ocrotitoarea tuturor creștinilor, care dura mai mult de zece ore, îndemnat de cuget și întărit de Duhul Sfânt, mă apucam de scris. Eram singur și nu vedeam față de om mult timp, dar eram fericit în această împărăție a liniștii. Scriam zilnic câteva pagini, mai mult din memorie, la lumina slabă a focului din gura bordeiului sau la lumânare, pentru că nu aveam cu mine decât cărțile de pravilă, Sfintele și Preacuratele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos, cu care mă împărtășeam săptămânal, și două cărți foarte iubite mie: Cuvintele ascetice a Sfântului Isaac Sirul și Paza celor cinci simțuria Sfântului Nicodim Aghioritul. Textele biblice le scriam din memorie. Ce dumnezeiască este liniștea, unită cu rugăciunea în singurătate! De câte ori îmi amintesc de acele clipe, nu mă pot opri din plâns…

La predicile acestea au fost mai târziu adăugate alte câteva, rostite în fața soborului Sfintei Sihăstrii, când mă rânduia părintele stareț să vorbesc. Ele au circulat multă vreme în manuscris prin mănăstiri, sub numele de „Predici pentru monahi”. Apoi, văzând că și mirenii doresc să li se citească spre folos, le-am completat cu alte câteva predici, precum și cu unele însemnări despre părinții pe care i-am apucat în viață și care au avut un sfârșit mai deosebit, și le-am prezentat înaltpreasfințitului nostru Mitropolit, care a hotărât să le tipărească sub titlul „Urcuș spre înviere – Cuvinte de folos duhovnicesc”, adăugând la început și un frumos Cuvânt-înainte.

O bună parte din predici sunt adresate mai ales monahilor, precum cele despre viața de obște, despre ascultare, feciorie, sărăcia de bunăvoie, despre paza minții, despre rugăciunea minții și a inimii, despre nemâncarea de carne în mănăstiri, despre tăierea voii și altele. Iar predici de obște, folositoare și pentru călugări și pentru credincioși, am adăugat mai multe, precum se vede din cuprins. Textele scripturistice s-au luat îndeosebi din Biblia ediția 1914, iar textele patristice s-au luat în mare parte din cărțile tipărite la Mănăstirea Neamț în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

îmi dau bine seama că aceste cuvinte, luate mai mult din cărți decât din trăire, nu vor avea prea mult folos pentru cititori, deoarece sunt scrise de un om care nu le-a trăit și nu le-a încercat prin propria lui osteneală. Dar ele conțin multe mărturii din Sfânta Scriptură și de la Sfinții Părinți, căutând prin aceasta să le dau o oarecare valoare duhovnicească, știind că și arama, când este bine curățită, strălucește și imită aurul. Așa și eu, nevrednicul, aducându-mi aminte de pilda celui ce a îngropat talantul Stăpânului său (Matei 25, 14-30) și a fost osândit, am luat îndrăzneală și am scris aceste predici, care formează al treilea volum, după predicile la sfinții de peste an și la toate Duminicile.

Știu că monahii și frații de prin mănăstiri au multe cărți de învățătură în chilii și biblioteci, și nu au destul timp să le citească nici pe cele mai importante. Dar nici aceste cuvinte nu sunt străine de povățuirile Sfinților Părinți și de învățătura mântuitoare a Bisericii noastre Ortodoxe și, având o formă mai ușoară de redare, sunt mai aproape de înțelegerea noastră.

Rog cu smerenie pe toți iubitorii de Hristos, părinți și frați din mănăstiri și pe credincioșii care vor avea dragoste să citească aceste cuvinte, să se roage Preabunului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici și tuturor sfinților Lui, să-mi ajute și mie, păcătosului, ca măcar cu vârful degetului să ating și eu cele ce am scris, ca să nu iau osânda celui ce învață și nu face.

Arhimandrit CLEOPA ILIE

Sfânta Mănăstire Sihăstria

Nașterea Maicii Domnului

8 septembrie, 1991