Departe, la sud de Honshu, se gaseste insula cea mai apropiata de rasarit din arhipelag. Locuitorii ei se supun asprimii vietii si regulilor insulei. Nu insa si Namima, o fetita care afla mai intii cu uimire ca sora ei avea sa devina Mare Preoteasa, iar apoi cu groaza ca ea insasi urmeaza sa fie miko pe tarimul intunericului. La saisprezece ani, cind reuseste sa fuga de pe insula, crezindu-se in sfirsit fericita si la adapost de orice cruzime, sotul ei o ucide, iar spiritul Namimei ajunge in locul unde se aduna toti cei care mor neimpacati, plini de regrete. I se deschide – si ni se deschide – astfel poarta catre mit, caci o va sluji acolo chiar pe Izanami, zeita lumii adincurilor, ea insasi un destin in care iubirea feroce se impleteste cu razbunarea amara. Tesind firele unor povesti despre viata si moarte, intuneric si lumina, yin si yang, Cronica zeitei aduce alaturi sensuri ale iubirii omenesti si avataruri ale unor iubiri avindu-i ca eroi pe zei.
„Natsuo Kirino stie sa umple scena pe care evolueaza personajele romanului cu o atmosfera de nesiguranta si neincredere. In miinile ei pricepute prapastia dintre barbat si femeie devine mai mare decit ruptura dintre oameni si zei. Cronica zeitei e o poveste in afara timpului, plina de suspans si emotii tulburatoare, de furie si patos in lupta pe care femeile trebuie s-o dea in fiecare zi, lupta care, se pare, exista din momentul nasterii umanitatii.” (The Guardian)

„Aventura lui Kirino pe tarimul povestilor populare aduce aminte de romanele ei mai vechi, mai ales prin personajele feminine care, nedreptatite de iubitii lor, se opun conventiilor societatii si lupta impotriva nedreptatii.” (Booklist)