O adolescentă anorexică, un alergător de maraton amator, un cuplu de homosexuali și o fiică ce contemplă bătrânețea mamei sunt protagoniștii celor patru nuvele care alcătuiesc Buna intenție. Izolarea, teama de a fi respins, obsesia de a fi puternic, incapacitatea de a ierta sunt principalele teme ale poveștilor lui Andrés Barba, adevărate parabole ale modernităţii, pe fundalul căreia mijeşte inevitabila tragedie.

ANDRéS BARBA s-a născut la Madrid, în 1975. Este licenţiat în literatură spaniolă şi filosofie la Universitatea Complutense din Madrid. Debutează la doar 20 de ani, în 1997, cu romanul El hueso que mas duele. încă de la început criticii au remarcat tonul său autentic, stilul realist şi modul aparte de a înţelege relaţiile interumane. Sora Katiei (2001), cel de-al doilea roman al său, a fost finalist al premiului Herralde de Novela, foarte bine primit atât de public, cât şi de critici, fiind apreciat pentru subtilitatea cu care redă inocenţa personajului principal. Autenticitatea rămâne principala caracteristică a stilului și în următoarele volume ale lui Barba: La recta intencion (2002), Ahora tocad musica de baile (2004), Versiones de Teresa (2006) – distins cu Premiul Torrente Ballester –, Mâinile mici (2008), care continuă tema lipsei de comunicare şi a singurătăţii obsesive a individului în societatea contemporană. în 2007 a scris împreună cu Javier Montes volumul La ceremonia del porno, distins cu cel de-al XXXV-lea Premiu Anagrama pentru Eseu.

Andrés Barba nu are nevoie de niciun ajutor. Lumea sa ficţionala este perfect definită şi putem recunoaşte o măiestrie surprinzătoare pentru vârsta sa.
Mario Vargas Llosa

Personajele lui Barba ne amintesc, prin patosul lor distrugător, de cele ale lui Lars von Trier.
Ignacio Echevarria, El País