„E ciudat cum la feciorul seninului Ion Pillat apare o atractie vadita pentru o literatura a febrelor intelectuale, anxiilor sufletesti si extremismelor artistice. Nu limpiditatea, ci tulburele, nu impacatul, ci chinuitul ii starnesc interesul principal. Desi format la scoala lui Calinescu, care i-a inspirat o admiratie conjugata cu afectiune profunda, ramane rece in fata echilibrului clasic si traieste foarte viu entuziasmele spiritului modern. Farmecul studiilor lui Dinu Pillat il da inflacararea pentru scriitorii favoriti, ascunsa sub perfecta obiectivitate a istoricului literar. Fluxul simpatiei trece prin tevaria diverselor opinii critice straine, urmarindu-i cu o curiozitate treaza labirintul si incalzind-o la rosu. «Mozaicala» in realitate e doar tehnica alcatuirii articolelor. Dinu Pillat are o pricepere speciala de a «pune in pagina» faptele istorico-literare, datele biografice, citatele semnificative, piesele dosarului judecatilor critice, cu aparenta ca dispare complet indaratul lor. Prezenta lui e insa permanent foarte vie in decupajul dibaci, sublinierile inteligente, formularile nete, intransigente, fara nici o umbra de echivoc.“ (Ov. S. Crohmalniceanu)

„In critica, Dinu Pillat este un excursionist avizat, care isi reprima izbucnirile si exaltarile neofitului; emotia se trage in spatele unei masti imperturbabile, de o eleganta aristocratica, si trebuie ghicita in siguranta cu care sunt detectate colturile si locurile cele mai extravagante, ce sunt contemplate apoi cu o secreta voluptate a certitudinilor niciodata inselate.“ (Mircea Iorgulescu)

„Dinu Pillat este un epicureu rafinat al lecturii, din familia marilor degustatori de literatura. Gestul critic inseamna pentru el, in ordine psihologica, un act de asceza. Inainte de a comunica si de a explicita, el pare ca initiaza o indelunga autoconfesare. Exista, peste toate scrierile sale, un calm care vine din adanc, o mistuire in tacere, caci lectura constituie pentru el un viciu nobil.“ (Petru Poanta)

„In general, universul dostoievskian (si preocuparea pentru acesta), ca si universul mistic sunt asociate cu exaltarea, cu irationalul, cu «isteria». Or, nimic din toate acestea nu se regaseste in critica «dostoievskianului» Dinu Pillat, ceea ce ne duce cu gandul la o alta forma de reprimare, de stapanire de sine. Nelinistea sau extazul raman sa fie ghicite undeva in profunzimile textului, subtil camuflate de suprafata calma, «apollinica» a acestuia. De aici si emotia pe care aceasta austeritate a stilului sau critic o provoaca la lectura. Austeritatea de care vorbeam nu are nimic de-a face cu limbajul «de fier forjat» al criticii formaliste.“ (George Ardeleanu)