Cum să îţi organizezi timpul în aşa fel încât să munceşti eficient, să faci loc pentru ce-ţi place şi să te bucuri de fiecare zi

Dincolo de stilul direct şi non conformist al cărţii, autorul îşi trădează experienţa de trainer şi consultant de elită, fin cunoscător şi analist al mediului de afaceri. Scrisă pe un ton prietenos şi accesibil, lucrarea are meritul indubitabil de a schimba perspectiva cititorului asupra dezechilibrului carieră/viaţa privată. Structurat în trei părţi, „Ce vrei“, „Cum munceşti“ şi „Eşti mai mult decât munca ta“, volumul urmează într-un mod implacabil reflexele de gândire ale cititorului. Intr-o succesiune logică fără cusur, autorul găseşte un ton retoric care dezarmează şi cel mai organizat individ. Prin tehnica întrebărilor şi răspunsurilor formulate ca sfaturi simple de viaţă, oricine va regăsi „bucăţi de viaţă“ pe care şi le poate organiza mai bine, urmând sfaturile lui Pantiş. Dincolo de muncă, rămâne viaţa fiecaruia dintre noi, ce include familia, casa, prietenii şi pasiunile. Partea a III-a este gândită ca o reflexie asupra acestui „timp de viaţă“, într-o succesiune de şapte scurte secţiuni cu sfaturi legate de sănătate, familie, locuinţă, prieteni, comunitate, pasiuni şi biserică. Dacă în primele doua părţi Pantiş este direct în întrebări, intransigent în judecată şi direcţional în consiliere, într-un mod neaşteptat, în partea a treia a cărţii, despre lucrurile ce ne definesc ca personalitate, autorul devine mai blând şi mai puţin critic faţă de dulcea noastră „dezordine“. Ca şi mine, sunt convins că cititorul va fi surprins şi totodată cucerit de modul echilibrat în care îţi poţi revedea şi, eventual, reordona cele mai intime capitole de viaţă. îmbinând în mod fericit analiza modului în care lucrăm dar şi o privire asupra organizării timpului de dincolo de muncă, lucrarea lui Octavian Pantiş se întipăreşte în memorie. Lectura sa ne dă de gândit despre sine, îndeamnă la împărtaşire şi dezbatere, ne cheamă să povestim şi să recitim secţiuni din ea. E o carte vie, pe care un autor mai puţin modest ar fi numit-o „Viaţa. Manual de utilizare“. (Mihai GHYKA)