Textele lui Nicolae Sirius implică punerea în lumină a valențelor autobigrafice cu ajutorul resurselor poeziei vizionare, lirismul lor glisând de la mesajul particular la cel universal, general, de la concretul individualului la abstractul generalului.

Nicolae Sirius (n. 1950) a părăsit România în 1986, a trăit șase luni întrun lagăr din Austria, iar în 1988 a devenit cetățean australian. în 1995 a ajuns în Germania, iar peste doi ani sa stabilit în Japonia. A debutat cu poezie în Tribuna Ialomiței (1968), publicând apoi în diverse reviste literare și în Caietul Debutantului (Editura Albatros, 1979). Ministerul Culturii și Artelor din Australia ia oferit două burse guvernamentale. Piesa de teatru Ultimul dictator, Cain, Abel și Dumnezeu a fost jucată în limba engleză în cadrul Piccolo International Festival, iar Court House ia pus în scenă piesa Castelul . A publicat în România Poezii fără țară (Editura Proteus, 1995) și Balada timpului ce plânge , scrisă în lagăr în 1986 (AMB, 2000), piesa fiind tradusă și în engleză, iar în Japonia, poemele sale din volumul Secolul alb (traduse în limba engleză) iau forma unui text electronic destinat cercetării literare. Din anul 1991, este membru al Uniunii Scriitorilor din Australia. De același autor, la Editura Adenium a apărut romanul Amintirile unui însingurat (2013).